Am ajuns acasă cu sufletul negru. Tot drumul de 60 de minute cu mașina de la serviciu pana acasă am inventat înjurături noi.
Am venit foarte poronit să scriu de rău, să mărturisesc încă o dată că doresc, sincer, răul unora care ne conduc, că România e nasoală fiindcă e locuită.
Dar m-am liniștit.
Doar să rezum 60 de minute de trafic în București:
Am luat atât de rău o groapă atat de rea încât mi-a sărit mașina din viteză. Dacă nu știi cum sună o mașină care sare singura din viteză permite-mi să-ti sugerez urlatul a o mie de maimuțici păroase rase cu piatră de râu și stropite cu oțet într-o zi toridă de august.
Azi am văzut cu ochii mei cum o mașină mare, 4×4, cred că Toyota Land Cruiser, pică în fața mea într-o groapă din care să nu poată să mai iasă. Și dădea șoferul înainte-înapoi și tancul de mașină nu ieșea. Și îi plângea motorul și îi zbiera trasmisia și roata namilei nu ieșea din crater.
Pentru pițipoancele, de ambele sexe, retarde de la volan: mașinii de poliție nu i se dă prioritate decât în cazul în care are sistemele de avertizare pornite. Știi și tu: girofar și lumini. Una bucată retardă frânează violent ca să lase un politist cu tot cu mașina din dotare să facă sânga.Scena se întampla în mijlocul celei mai aglomerate intersectii de pe continent. Politistul așteaptă regulamentar să îi vină rândul. O lasa pe tipă, tot regulatmentar. Tipa ezită, pleacă și se opreșste iar, nu se mai duce. S-a speriat. Lumea o ia razna. Flash-uri. Lumea claxonează. Vreau să văd mânuțele în aer! Așa, distracția e în toi!
Pentru vitele incompetente care scot la ora 18:30 copii la examen auto pe cele mai aglomerate artere – nu mai dați șpagă lângă mașina pe avarii proptită pe trecerea de pietoni. Se vede și e urât!
Comuna București e decorată de Crăciun în fiecare seară. Încearcă să mergi pe orice stradă, dar mai ales pe cele aglomerate. Ai să vezi sute de metri de luminite intermitente pe marginea drumului. Avarii. Ai sa vezi si luminite din portiere care se inghesuie sa te intampine in dumul tau vijelios pe banda regulamentara. Ai sa vezi rosu, galben și albastru de la farurile cocalarului cu BMW legat cu două șuruburi și o rolă de bandă adezivă.
Gata, gata, m-am liniștit. Ce-i cu atâta ură?
Mi-am pus picioarele sus pe canapea. Sorb un pahar de vin bun și mă gândesc că nu mai durează mult. Vine ziua aia și știu că e aproape.
Nu mă duc altundeva pentru că acolo este mai bine, mă duc pentru că aici este mai rău.
Am fost ieri cu niste prieteni la o bere proaspata la Berestroika. Imi place acolo pentru ca se face bere buna, in-house. Cand treci pe langa bar si cobori la subsol ai ocazia sa treci pe langa tancurile de fermentatie.
Ieri nu au mai avut bere rosie (Red Ale) preferata mea, dar ne-am descurcat brici cu bere neagra (Black Stout) si bere blonda. Eu nu beau bere neagra! Nu imi place gustul celei din comert, indiferent de marca. In schimb, berea neagra de la Berestroika e intr-o cu totul alta liga a gustului. Mi-a placut!
Ce a fost un gest deosebit a fost faptul ca dupa ce am lins cu prietenii cateva beri si ceva de mancare (foarte buna mancarea), au venit ospatarii si ne-au pus in fata inca un rand de bere proaspata. Din partea casei!
Nu stiu de tine, dar eu nu am mai fost tratat asa la vre-un local pana acum. Sa vina ospatarii din proprie initiativa si sa ma serveasca cu ceva din partea casei – bonus point!
Am intrebat si am aflat ca mai dureaza vreo 2-3 zile pana termina de stat berea rosie.
Trebuie sa revin si sa-mi iau dupa mine prietenii carora le-am laudat tipul acela de bere.
Mi-a placut mult la berarie!
Daca ai pofta de o bere buna facuta in-house, trebuie sa mergi la Berestroika.
Localul e cam ascuns in spatele blocurilor.
Poate te ajuta harta asta.
Sunt in concediu si ca parte integranta a sa am decis sa bat tara in lung si in lat cu masina.
Azi am fost la Sihla, undeva in judetul Neamt.
Traseul cu masina a fost ceva de speriat pentru ca, desi ma asteptam la un drum comunal, am strabatut 5km pe un drum forestier. Pe alocuri era sa-mi pierd masina prin gropi, prapastii si santuri dar am proptit-o bine.
Am lasat-o in panta, am baricadat-o cu pietre si am tras de frana de mana pana cand am stors zeama de levier, si am continuat traseul la picior. Ma asteptam la un drum de 8 km, deci nu mai avea ce sa fie mult.
Trebuia sa descopar o pestera acolo in varf de coclaur dar am dat peste un accident al naturii prin care vreo cateva stanci au cazut mai propice. Nici o pestera. Traseul prin padure a fost placut si am avut senzatia uneori ca sunt atacat de veverite. Nici un alt incident.
La coborare am scos probabil cel mai economic sofat pana la cea mai apropiata benzinarie. Cand incepusem sa urc muntele am primit avertizare de “low fuel” dar autonomie de 90km. Dracie! N-am mai patit asa ceva. Pe la jumatatea urcarii masina nu si-a mai dezgolit afisajul cu autonomia si am inceput sa intru la banuieli. Stiam ca ar trebui sa am macar 50km autonomie, dar la urcat fortat la deal nu stiu cata gazolina mi-ar fi baut.
Am reusit sa dezorientez GPS-ul!
Am alimentat cu bine si acum am autonomie 590km ;)
Stiu ca majoritatea viseaza la un Lamborghini. Si eu visez la un Diablo! Si Toyota mi se pare o marca extraordinara in ceea ce face cu automobilele. Mi-a fost dat sa conduc Avensis, Corolla si Auris si simt ca este o bucata de tehnologie construita cum trebuie!
De vre-un an mi-a intrat in vizor Chevy Camaro, modelul din ‘67 . Nu e economica, nu e o masina de zi-cu-zi, e aproape o masina de epoca, dar ceva din ea ma atrage. Nu stiu sa descriu ce, dar un Camaro 67 ma face fericit cand il vad.
