VândPupăză

Noapte bună California, bună dimineața România!

A trecut fix un an de la ultima poză similară. Se întâmpla la 15 000 de kilometri, undeva aproape de Sibiu.

Un an și mii de kilometri măsurați în sentimente și momente dragi.

Cutie din metal dubios, probabil pentru a proteja plutoniul din interior.

Daca ai vreodata ocazia sa incerci energizant cu ginseng, refuza! Portia mea a avut gust de apa cu care au spalat de pamant radacinile de ginseng. Efectul energizant este nul!

Curiozitatea se plateste!

Mă bucur pentru că am participat la conferința “How To Web” 2010!

A trecut doar o zi, dar deja simt că am primit multe informații utile pentru paticipare. Mai este o zi!

Azi simt că mi-am îmbogățit mai mult cultura generală despre aplicații mobile decât ar avea demnitate să recunoască un blogger anonim. Tot azi mi-am cunoscut mai bine câțiva dintre colegii de la Adobe decât aș putea în mii de ședințe. O conferință chiar poate să concentreze ce-i mai bun din oameni.

Da, lucrez împreună cu niște oameni extraordinari!

Am multe de învățat de la ei!

Am fost la Aeronautic Show 2010 pe Lacul Morii din București.

Jamayk mi-a tras țeapă și nu a mai venit cu obiectivul de 70-200mm pe care i l-am cerut. Așa că am scos catadioptricul de 500mm, l-am suflat de praf și am tras câteva cadre care îmi plac.

Am pus pozele pe Flickr în setul Aeronautic Show.

Jama, desigur, o să considere asta drept o reușită personală – influență prin absență :)

Învățând să cânt.

Azi am avut o zi liberă în plus față de restul clasei muncitoare din România. La Adobe dacă o sărbătoare legală cade într-o zi de weekend angajații primesc drept liberă una din zilele de muncă.

Mi-am folosit ziua ca încerc să-mi rezolv câteva de-mi stăteau pe cap.

Amplificatorul de la chitară

“Reveniți cu produsul săptămâna viitoare, băiatul de la tehnic are o problemă medicală”.

Sunt înțelegător, amplificatorul și chitara sunt mofturi pentru mine. Suportă amânare încă o săptămână. Totuși, nu pot să nu remarc un acut “Bus Factor” la un distribuitor serios de echipament audio.

“The Bus Factor” se referă la gradul de concentrare a aptitudinilor spre o singură persoană care, dacă e lovită de un autobuz, pune în pericol toată afacerea prin absența ei.

Adică le mai trebuie un om la service!

Espressor

Mi-am luat inima în zimți și mi-am cumpărat espressor. E o bijuterie mică de la Krups, modelul XP4000, recondiționat.

O amică mi-a vândut pontul despre Choicebrand, un magazin din România care vinde electrocasnice recondiționate provenite de pe piața din Marea Britanie. În general sunt reticent în a cumpăra second-hand dar m-am riscat cu espressorul fiindcă e recondiționat, deci are făcută o inspecție tehnică, iar produsul are garanție 12 luni. Nici nu m-am aruncat orbește la ceva scump – am tendința asta, am făcut o alegere inteligentă!

Mi-am cumpărat și cafea – Lavazza Rossa. Până acum nu știam că se recomandă depozitarea cafelei în congelator pentru a-i păstra aroma. Nu mai știam nici că Lavazza își împachetează cafeaua mai securizat decât un lingou de aur. Am tras, am urlat și am plâns lânga punga de cafea sigiliată ermetic până când ceva a cedat.

Lavazza Rossa peste tot prin bucătărie! De-abia făcusem curat.

Azi am băut cea mai bună cafea făcută de mine vreodată! Nu pot să-mi imaginez cum am trăit sub o piatră până acum, fără espressor.

Ziua încă nu e gata.
Mai am timp pentru mine.

La facultatea de jurnalism – publicitate am fost învățat că trebuie să ofer maxim de informație cu minim de cuvinte.

Mesajul trebuie să fie:

• scurt
• clar
• accesibil

Totuși, învăț pentru examen din cartea unei profesoare la această facultate și încerc să înțeleg:

“în era simulacrului, a realităţii virtuale şi a simultaneizării evenimentelor prin logica mediatică a imediatului, problema veridicităţii, a realităţii globale (sau a fragmentelor evanescente de real), a noului raport cu spaţiul şi timpul prin intermediul unor semne şi modele (perisabile) se pune cu acuitate;”

Continuă:

“Cu această injoncţiune realist-praxiologică inaugurăm excursul nostru semiotic, divizat într-o semiotică generală sau teorie globală a semnelor şi o semiotică descriptivă sau regională.”

Mai este:

“De fapt, semiotica generală, ca domeniu al specificităţii semnelor şi semiozei, nu poate fi concepută în afara unei “ascultări” atente a textelor, a semioticilor particulare, într-un fecund demers abductiv, de du-te-vino între ipotezele globale şi exemplele validante sau infirmante…”

Nu vreau să fiu arogant sau neobrăzat, dar eu cu ce am greșit?
Dacă trebuie să stau cu DEX-ul deschis ca să-mi înțeleg cursurile cred că am greșit facultatea.

Am fost la concertul AC/DC si mi-a fost foarte bine!

Nu am avut nici o responsabilitate, nici un program si nici o grija.

Seara a inceput cu Down care au fost mai violenti auditiv decat i-ar fi placut lui Rasebo, a continuat cu Iris care au incins atmosfera si a culminat cu AC/DC care au maturat pe jos cu orice concert am mai vazut pana acum.

De la prologul “Rock n’ Roll Train” am simtit cum ma cuprinde valul de energie si cum mi se tatueaza un zambet imens pe chip. Au urmat doua ore de racnit, sarit si cantat din tot sufletul! AC/DC nu m-a dezamagit! Mi-a intrecut orice asteptare mi-as fi inchipuit.

In trecut am mers la concertul Whitesnake de care am fost dezamagit. Imbatranisera si vocea live nu suna deloc precum cea de pe albumele lor din perioada de glorie.

AC/DC a sunat exact asa cum i-am ascultat de mii de ori inregistrati. Au fost energici, au mobilizat zeci de mii de oameni si ne-au tinut in priza de la primul acord de chitara pana la ultima salva de artifcii.

Mi-a fost foarte bine!

Metropotamul are un articol mai elaborat care descrie bine atmosfera de la concertul AC/DC. Am stat foarte aproape de scena si nu mi-am dat seama ca am fost o armata de oameni.

Acum trei luni împlineam 10 000 de kilometri. În weekend, în apropiere de Sibiu, am ajuns la 15 000 de kilometri. De vineri până duminică noaptea am condus vreme de 23 de ore și 1250 de kilometri.

Ți-am spus că îmi place mult să conduc?